înarmat definitie

credit rapid online ifn

ÎNARMÁT, -Ă, înarmați, -te, adj. (Despre persoane sau despre colectivități) Care este înzestrat cu arme; care are arme asupra sa; care este pregătit pentru luptă. ◊ Expr. Înarmat până în dinți (sau din cap până în picioare) = foarte bine înarmat. – V. înarma. adjectivînarmat

înarmat până în dinți expr. cu mai multe arme în dotare. adjectivînarmatpânăîndinți

credit rapid online ifn

arméz v. tr. (lat. armare). Daŭ arme, echipez cu arme. V. refl. Pun mîna pe arme, mă echipez cu ele. Fig. Mă întăresc, îmĭ fac curaj: a te arma cu răbdare. – Și înarmez. Vechĭ și întrazmez. verb tranzitivarmez

!înarmá (a ~) (î-nar-/în-ar-) vb., ind. prez. 3 înarmeáză verb tranzitivînarma

înarmà v. 1. a îngriji cu arme; 2. a se pregăti de răsboiu; 3. a echipa o corabie; 4. a lua armele; 5. fig. a se întări, a se fortifica: a se înarma cu răbdare. verb tranzitivînarmà

ÎNARMÁ, înarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma. ◊ Expr. (Refl.) A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor. – În + armă. verb tranzitivînarma

înarméz, V. armez. verb tranzitivînarmez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînarmat

înarmat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înarmat înarmatul înarma înarmata
plural înarmați înarmații înarmate înarmatele
genitiv-dativ singular înarmat înarmatului înarmate înarmatei
plural înarmați înarmaților înarmate înarmatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z