înarma definitie

credit rapid online ifn

arméz v. tr. (lat. armare). Daŭ arme, echipez cu arme. V. refl. Pun mîna pe arme, mă echipez cu ele. Fig. Mă întăresc, îmĭ fac curaj: a te arma cu răbdare. – Și înarmez. Vechĭ și întrazmez. verb tranzitivarmez

!înarmá (a ~) (î-nar-/în-ar-) vb., ind. prez. 3 înarmeáză verb tranzitivînarma

credit rapid online ifn

înarmà v. 1. a îngriji cu arme; 2. a se pregăti de răsboiu; 3. a echipa o corabie; 4. a lua armele; 5. fig. a se întări, a se fortifica: a se înarma cu răbdare. verb tranzitivînarmà

ÎNARMÁ, înarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma. ◊ Expr. (Refl.) A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor. – În + armă. verb tranzitivînarma

înarméz, V. armez. verb tranzitivînarmez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiînarma

înarma   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)înarma înarmare înarmat înarmând singular plural
înarmând înarmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înarmez (să)înarmez înarmam înarmai înarmasem
a II-a (tu) înarmezi (să)înarmezi înarmai înarmași înarmaseși
a III-a (el, ea) înarmea (să)înarmai înarma înarmă înarmase
plural I (noi) înarmăm (să)înarmăm înarmam înarmarăm înarmaserăm
a II-a (voi) înarmați (să)înarmați înarmați înarmarăți înarmaserăți
a III-a (ei, ele) înarmea (să)înarmeze înarmau înarma înarmaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z