înaripát și aripát, -ă adj. Cu aripĭ. adjectivînaripat
ÎNARIPÁT, -Ă, înaripați, -te, adj. Care are aripi, cu aripi; aripat, întraripat. ♦ Fig. Plin de elan, avântat. – V. înaripa. adjectivînaripat
!înaripá (a ~) (î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 3 înaripeáză verb tranzitivînaripa
înaripà v. 1. a căpăta aripi: calul se ’naripă BOL.; 2. fig. a se avânta: atunci se ’naripeăzâ neîmpăcatu-mi dor AL. verb tranzitivînaripà
ÎNARIPÁ, înaripez, vb. I. Refl. A prinde aripi; a-și lua avânt; a întraripa. ♦ Tranz. (Poetic) A da avânt, a însufleți. – În + aripă. verb tranzitivînaripa
înaripéz și aripéz v. tr. Daŭ aripĭ, pun aripĭ, înzestrez cu aripĭ. – Vechĭ și întraripéz. verb tranzitivînaripez
înaripat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | înaripat | înaripatul | înaripată | înaripata |
plural | înaripați | înaripații | înaripate | înaripatele | |
genitiv-dativ | singular | înaripat | înaripatului | înaripate | înaripatei |
plural | înaripați | înaripaților | înaripate | înaripatelor |