înapoiere definitie

înapoĭére f. Acțiunea de a da înapoĭ, restituire: înapoĭerea uneĭ datoriĭ. Fig. Starea omuluĭ rămas înapoĭ cu cultura saŭ cu ideile. – Cu înț. de „înturnare, întoarcere din călătorie” e abs. fals! substantiv femininînapoĭere

!înapoiére (î-na-/în-a-) s. f., g.-d. art. înapoiérii; pl. înapoiéri substantiv femininînapoiere

înapoiere f. acțiunea de a (se) înapoia: 1. restituțiune; 2. întoarcere: după înapoierea lui; 3. fig. regres. substantiv femininînapoiere

ÎNAPOIÉRE, înapoieri, s. f. Acțiunea de a (se) înapoia². ◊ Înapoiere mintală = dezvoltare mintală inferioară la un individ, față de vârsta pe care o are; insuficientă dezvoltare psihică și intelectuală a unui individ. – V. înapoia². substantiv femininînapoiere

!înapóia¹ (î-na-/în-a-) prep. (~ lui) verb tranzitivînapoia

înapoià v. 1. a da înapoi, a restitui; 2. a rămânea înapoi, a întârzia; 3. refl. a veni înapoi, a se întoarce. verb tranzitivînapoià

ÎNAPÓIA¹ prep. (Construit cu gen.) În urma, îndărătul cuiva sau a ceva. – Din înapoi. verb tranzitivînapoia

!înapoiá² (a ~) (î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 3 înapoiáză, 1 pl. înapoiém; conj. prez. 3 să înapoiéze; ger. înapoínd verb tranzitivînapoia

ÎNAPOIÁ², înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se întoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. și intranz. Fig. (Înv.) A fi în declin, a regresa; a decădea. [Var.: (reg.) napoiá vb. I] – Din înapoi. verb tranzitivînapoia

înapoĭéz v. tr. (d. înapoĭ). Restituĭ, daŭ înapoĭ ceĭa ce am luat. Rar. Scobor din rang. – Ca v. refl. cu înț. de „mă întorn” e un neol. de răŭ gust! verb tranzitivînapoĭez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînapoiere

înapoiere		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înapoiere	înapoierea
nominativ-acuzativ	plural	înapoieri	înapoierile
genitiv-dativ	singular	înapoieri	înapoierii
genitiv-dativ	plural	înapoieri	înapoierilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z