înainte-mergător, -oáre adj. și s. Răŭ zis îld. înaintaș, premergător saŭ precursor (supranumele luĭ Ion Botezătoru). substantiv masculinînaintemergător
înainte-mergător m. 1. predecesor; 2. supranumele sfântului Ioan Botezătorul. substantiv masculinînaintemergător
înaínte-mergătór s. m., pl. înaínte-mergătóri substantiv masculinînainte-mergător
înainte-mergător | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | înainte-mergător | înainte-mergătorul |
plural | înainte-mergători | înainte-mergătorii | |
genitiv-dativ | singular | înainte-mergător | înainte-mergătorului |
plural | înainte-mergători | înainte-mergătorilor |