înaintare definitie
înaintáre f. Acțiunea de a înainta. Promoțiune, înălțare în grad: înaintărĭ în armată. Progres. substantiv feminin înaintare
înaintáre (-na-in-) s. f., g.-d. art. înaintắrii; pl. înaintắri substantiv feminin înaintare
înaintare f. acțiunea de a înainta: 1. mers înainte; 2. promoțiune; 3. progres: pe calea înaintării AL. substantiv feminin înaintare
ÎNAINTÁRE, înaintări, s. f. Acțiunea de a înainta și rezultatul ei. ♦ Avansare într-o funcție, într-o demnitate. ♦ (Sport; concr.) Totalitatea înaintașilor (4). ♦ Dezvoltare, progres, propășire. – V. înainta. substantiv feminin înaintare
a băga la înaintare expr. a pune pe cineva să facă ceva în locul tău. substantiv feminin abăgalaînaintare
înaintá (a ~) (-na-in-) vb., ind. prez. 3 înainteáză verb tranzitiv înainta
înaintà v. 1. a merge înainte; fig. a înainta în vărstă; 2. a progresa: a înainta în studiu; 3. a avansa: a înainta în magistratură; 4. a prezenta, a adresa: a înainta o hârtie. verb tranzitiv înaintà
ÎNAINTÁ, înaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge înainte în spațiu, a se mișca spre cineva sau ceva aflat înainte; a avansa. ♦ Fig. A progresa. 2. Intranz. A merge înainte în timp; a se desfășura, a se dezvolta. 3. Tranz. A ridica pe cineva într-o funcție mai importantă; a avansa în grad. ♦ Intranz. A obține o funcție mai importantă, un grad mai mare. 4. Tranz. A expedia, a trimite, a da un act, o petiție, o lucrare administrativă etc. 5. Tranz. (Înv.) A avansa o sumă de bani. – Din înainte. verb tranzitiv înainta
înaintéz v. tr. Merg în ainte [!]: armata a înaintat în țară străină. Fig. Progresez: a înainta în etate, în lucru, în studiŭ. Mă înalț în grad: acest ofițer a înaintat răpede [!]. V. tr. Duc în ainte: Înaintez lucrările. Prezent, adresez: înaintez o hîrtie ministeruluĭ. Fig. Înalț în grad. – Fals avansez (dr. avancer). verb tranzitiv înaintez
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului înaintare
| înaintare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | înaintare | înaintarea |
| plural | înaintări | înaintările | |
| genitiv-dativ | singular | înaintări | înaintării |
| plural | înaintări | înaintărilor | |