reduceri si promotii 2018
Definitie înțesa - ce inseamna înțesa - Dex Online

înțesa definitie

înțés, a v. tr. (Se conj. ca îndes). Vest. Umplu, îmbîcsesc. V. refl. Mă umplu, mă îmbîcsesc: covoru s´a înțesat de praf. verb tranzitiv înțes

înțesá (înțés, înțesát), vb. – A umple, a ticsi, a îndesa. Lat. incessare, „a invada, a pătrunde”, intensiv de la incedĕre. Rezultatul normal, *incesa, a suferit o disimulație c..sț..s, ca în cesalățesală; și, apropiat astfel fonetic de țese, a căpătat un sens confuz secundar de „a se amesteca”, cf. DAR. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din lat. *intensare (REW 8693; Țicăloiu, ZRPh., XLI, 589); din lat. *intexare în loc de intexĕre (Pușcariu, Dacor., IV, 705; DAR), bazat pe sensul secundar menționat, care nu ajunge pentru a explica semantismul, din lat. *insitiare (Giuglea, Dacor., II, 823); din lat. *insatiātus, printr-o metateză de la *însățat (Pascu, Arch. Rom., VIII, 556); de la *înțesta, bazat pe țeastă „vîrf, culme” (Iordan, BF, II, 198). verb tranzitiv înțesa

înțesá (a ~) vb., ind. prez. 3 înțeásă; conj. prez. 3 înțése verb tranzitiv înțesa

ÎNȚESÁ, înțés, vb. I. Tranz. A vârî, a băga o cantitate mare într-un spațiu redus; a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se înteți. – Cf. sl. čestŭ „gros, des”. verb tranzitiv înțesa

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului înțesa

înțesa   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înțesa înțesare înțesat înțesând singular plural
înțesând înțesați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înțes (să) înțes înțesam înțesai înțesasem
a II-a (tu) înțeși (să) înțeși înțesai înțesași înțesaseși
a III-a (el, ea) înțea (să) înțesai înțesa înțesă înțesase
plural I (noi) înțesăm (să) înțesăm înțesam înțesarăm înțesaserăm
a II-a (voi) înțesați (să) înțesați înțesați înțesarăți înțesaserăți
a III-a (ei, ele) înțea (să) înțese înțesau înțesa înțesaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z