înțepenit definitie

ÎNȚEPENÍT, -Ă, înțepeniți, -te, adj. 1. Care este sau a devenit țeapăn; încremenit; inert. 2. Fixat, întărit. – V. înțepeni. adjectiv înțepenit

înțepení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțepenésc, imperf. 3 sg. înțepeneá; conj. prez. 3 înțepeneáscă verb tranzitiv înțepeni

înțepenì v. 1. a (se) face țeapăn; 2. a înfige. verb tranzitiv înțepenì

ÎNȚEPENÍ, înțepenesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni țeapăn, a nu-și mai putea mișca membrele, a rămâne imobil, rigid, inert; a încremeni, a înlemni. 2. Tranz. și refl. A (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa. ♦ Refl. Fig. A rămâne neclintit într-o hotărâre; a se încăpățâna. 3. Tranz. A face ca un obiect să nu mai aibă joc în locașul lui, a-l fixa, a-i asigura stabilitatea; a întări. – În + țeapăn. verb tranzitiv înțepeni

înțepenésc v. intr. (vsl. o-cĭepĭenĭetĭ, d. cĭepĭenŭ, țeapăn; rus. [o-]cĭepenĭetĭ). Mă fac țeapăn (rigid): membrele cadavrelor înțepenesc. V. tr. Fac țeapăn, fixez: a înțepeni un par în pămînt. – În Btș. și înțepinez, pop. înță-. verb tranzitiv înțepenesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului înțepenit

înțepenit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înțepenit înțepenitul înțepeni înțepenita
plural înțepeniți înțepeniții înțepenite înțepenitele
genitiv-dativ singular înțepenit înțepenitului înțepenite înțepenitei
plural înțepeniți înțepeniților înțepenite înțepenitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z