înțepătură definitie

înțepătúră f., pl. ĭ. Locu pe unde a intrat țeapa, ghimpele, acu: curgea sîngele pin [!] înțepătură. substantiv feminin înțepătură

înțepătúră s. f., g.-d. art. înțepătúrii; pl. înțepătúri substantiv feminin înțepătură

înțepătură f. efectul înțepării (și fig.). substantiv feminin înțepătură

ÎNȚEPĂTÚRĂ, înțepături, s. f. 1. Înțepare; efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta; furnicătură, împunsătură. 2. Fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură. – Înțepa + suf. -ătură. substantiv feminin înțepătură

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului înțepătură

înțepătură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înțepătu înțepătura
plural înțepături înțepăturile
genitiv-dativ singular înțepături înțepăturii
plural înțepături înțepăturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z