înțepătură definitie
înțepătúră f., pl. ĭ. Locu pe unde a intrat țeapa, ghimpele, acu: curgea sîngele pin [!] înțepătură. substantiv feminin înțepătură
înțepătúră s. f., g.-d. art. înțepătúrii; pl. înțepătúri substantiv feminin înțepătură
ÎNȚEPĂTÚRĂ, înțepături, s. f. 1. Înțepare; efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta; furnicătură, împunsătură. 2. Fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură. – Înțepa + suf. -ătură. substantiv feminin înțepătură
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului înțepătură
| înțepătură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | înțepătură | înțepătura |
| plural | înțepături | înțepăturile | |
| genitiv-dativ | singular | înțepături | înțepăturii |
| plural | înțepături | înțepăturilor | |