înțepător definitie

înțepătór, -oáre adj. Fig. Care înțeapă, ustură: o vorbă înțepătoare. Care te pișcă de limbă, picant: hreanu e înțepător. adjectivînțepător

înțepătór adj. m., pl. înțepătóri; f. sg. și pl. înțepătoáre adjectivînțepător

înțepător a. care înțeapă. adjectivînțepător

ÎNȚEPĂTÓR, -OÁRE, înțepători, -oare, adj. 1. Care înțeapă (1); care produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ (Despre băuturi, mâncăruri, mirosuri etc.) Care dă senzația de înțepătură, care pișcă. 2. Fig. Sarcastic, ironic. – Înțepa + suf. -ător. adjectivînțepător

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînțepător

înțepător   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înțepător înțepătorul înțepătoare înțepătoarea
plural înțepători înțepătorii înțepătoare înțepătoarele
genitiv-dativ singular înțepător înțepătorului înțepătoare înțepătoarei
plural înțepători înțepătorilor înțepătoare înțepătoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z