reduceri si promotii 2018
Definitie înțelepciune - ce inseamna înțelepciune - Dex Online

înțelepciune definitie

înțelepcĭúne f. (lat. intelléctio, -ónis, d. intĕllégere, -léctum, a înțelege). Inteligență, deșteptăcĭune: înțelepcĭunea cîneluĭ. Cultură: înțelepcĭunea Egiptenilor. Prudență, bună conducere în vĭață: înțelepcĭunea practică a vĭețiĭ. Cumințenie, docilitate, calitate de a fi înțelegător, supus: înțelepcĭunea unuĭ copil. Caracteru fapteĭ saŭ vorbeĭ celuĭ înțelept: înțelepcĭunea unuĭ răspuns. substantiv feminin înțelepcĭune

înțelepciúne s. f., g.-d. art. înțelepciúnii substantiv feminin înțelepciune

înțelepciune f. 1. calitatea celui înțelept; 2. moderațiune, rezervă; 3. cunoștință justă, naturală sau dobândită, a lucrurilor. [Lat, INTELLECTIONEM]. substantiv feminin înțelepciune

ÎNȚELEPCIÚNE s. f. Capacitate superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor. ♦ Cumpătare, prudență, moderație determinată de experiență; spirit de prevedere. – Lat. intellectio, -onis. substantiv feminin înțelepciune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului înțelepciune

înțelepciune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înțelepciune înțelepciunea
plural
genitiv-dativ singular înțelepciuni înțelepciunii
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z