înșirui definitie

înșír, a v. tr. (d. șir. V. deșir). Așez în șir pin [!] ajutoru unuĭ băț, uneĭ ațe saŭ fixînd pe loc: a înșira covrigiĭ pe băț, mărgelele pe ață: oștile, santinelele pe drum. Fig. Expun, povestesc: să-țĭ înșir cum s´a întîmplat! V. refl. Mă așez în șir. Înșiră-te, mărgărite (mărgăritarule), lungește-te, vorbă, fără să te maĭ sfîrșeștĭ (vorbe scoase dintr´o poveste care nu se maĭ sfîrșea și aplicate povestirilor prea lungĭ. În vest înșir´te și șir´te, mărgărite). – Și înșiruĭ, înșiruĭésc și șiruĭésc: gunoaĭele se înșiruĭe în grămezĭ (ChN. I, 145). verb tranzitiv înșir

înșiruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înșírui, 3 înșíruie, imperf. 3 sg. înșiruiá; conj. prez. 3 să înșíruie verb tranzitiv înșirui

înșiruì v. a pune în șir: umblă înșiruiți ISP. verb tranzitiv înșiruì

ÎNȘIRUÍ, înșirui, vb. IV. Tranz. 1. A înșira mărgele. ♦ A așeza în șir, la rând. 2. Fig. A expune pe rând, a enumera. – În + șir + suf. -ui. verb tranzitiv înșirui

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului înșirui

înșirui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înșirui înșiruire înșiruit înșiruind singular plural
înșiruind înșiruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înșirui (să) înșirui înșiruiam înșiruii înșiruisem
a II-a (tu) înșirui (să) înșirui înșiruiai înșiruiși înșiruiseși
a III-a (el, ea) înșiruie (să) înșiruiai înșiruia înșirui înșiruise
plural I (noi) înșiruim (să) înșiruim înșiruiam înșiruirăm înșiruiserăm
a II-a (voi) înșiruiți (să) înșiruiți înșiruiați înșiruirăți înșiruiserăți
a III-a (ei, ele) înșiruie (să) înșiruie înșiruiau înșirui înșiruiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z