reduceri si promotii 2018
Definitie înăbuși - ce inseamna înăbuși - Dex Online

înăbuși definitie

înăbúș și -ésc, a v. tr. (sîrb. nabušiti, a se unfla [!], cu înț. luĭ înăduș.El înăbușă, sî înăbúșe. V. bușesc). Vest. Înăduș, sufoc, asfixiez. Fig. Reprim: a înăbuși o răscoală. V. refl. Mă înăduș: s´a înăbușit și a murit. Est. (năbușesc). Năpădesc, inund, podidesc: l-aŭ năbușit lăcrămile [!]. V. intr. Mă revărs, năboĭesc, năvălesc: rîurile, Tătariĭ aŭ năbușit. – Și înn- și înắbuș. verb tranzitiv înăbuș

înăbușí (a ~) vb., ind. prez. 3 înắbușă, imperf. 3 sg. înăbușeá; conj. prez. 3 înắbușe verb tranzitiv înăbuși

ÎNĂBUȘÍ, înắbuș, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. Tranz. Fig. A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Și-a înăbușit un oftat. 4. Tranz. (În expr.) A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – În + năbuși. verb tranzitiv înăbuși

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului înăbuși

înăbuși   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înăbuși înăbușire înăbușit înăbușind singular plural
înăbușind înăbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înăbuș (să) înăbuș înăbușeam înăbușii înăbușisem
a II-a (tu) înăbuși (să) înăbuși înăbușeai înăbușiși înăbușiseși
a III-a (el, ea) înăbușă (să) înăbușeai înăbușea înăbuși înăbușise
plural I (noi) înăbușim (să) înăbușim înăbușeam înăbușirăm înăbușiserăm
a II-a (voi) înăbușiți (să) înăbușiți înăbușeați înăbușirăți înăbușiserăți
a III-a (ei, ele) înăbușă (să) înăbușe înăbușeau înăbuși înăbușiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z