reduceri si promotii 2018
Definitie în - ce inseamna în - Dex Online

în definitie

în prep.1. Indică locul sau spațiul în care se desfășoară o acțiune. – 2. Indică scopul sau finalitatea unei acțiuni. – 3. Indică intrumentul, materia sau modul. – 4. Indică o cauză. – 5. Indică timpul. – 6. Indică prețul și, în general, echivalența numerică. – Mr. (î)n, istr. (ă)n. Lat. in (Pușcariu 799; Candrea-Dens., 833; REW 4328; DAR), cf. it. in, prov., fr., cat., sp. en, port. em. Cf. Moser 427. – Comp. din, prep. (de la, indică originea, proveniența, sursa; indică materia, instrumentul, modul sau cauza; de la, indică timpul), de la de și în (înv. deîn, den); prin, prep. (indică spațiul parcurs; indică mijlocul, modul sau cauza), de la pre și în, sau din lat. per in (Candrea-Dens., 835), înv. pre în, pren. invariabil în

în prep. invariabil în

în- Prefix verbal, care adaugă noțiunii de bază o nuanță factitivă. Lat. in, cf. în. A intrat în rom. prin intermediul cuvintelor care aveau încă din lat. pref. in-, cf. împuta, începe, închide, etc.; a fost însă productiv în rom. întrucît servește pînă și la derivarea unor cuvinte care nu fac parte din fondul lat., cf. încîrliga, încorseta, încovriga, îndușmăni, însufleți etc. Este puțin probabil, prin urmare, ca la vb. de origine lat. să fie vorba de in- primitiv; verbigracia, a înăcri, considerat în general ca un der. din lat. *inacrire, poate fi privit, cu mai mari șanse de probabilitate ca der. de la acru, cu pref. rom. în-. Pentru acest comp., cf. Iordan, Compuse românești cu în-, BF, III, 1936, 57-116. Inde-, de la în și de, de folosește în puține expresii fixe (înde seară, noaptea; înde noi, între noi), cf. DAR, și îndemnînă (după ipoteza greșită a lui Crețu 336, inde- ar fi lat. ante; după Candrea-Dens., 854, din lat. inde). invariabil în

în, prep. (lat. ĭn, it. eng. in, pv. fr. cat. sp. en, pg. em. V. întru). În ăuntru [!]: mă duc orĭ staŭ în casă, în oraș, în România, mĭ-a intrat un glonț în picĭor, mĭ-a venit o ideĭe în minte, în cap. În timp de: a construi o casă în treĭ lunĭ, într´o vară. Peste, după: într˝o oră mă întorn [!]. La: l-a lovit în cap, în picĭor. Pe: îmĭ pun pălăria în cap, haĭna în spinare, cizmele în picĭoare. Cu: a călca în picĭoare (cu picĭoarele). Între, pintre [!]: a rămînea [!] în străinĭ. A sta în picĭoare, a sta pe picĭoare, drept, nu șezînd. A sta în ușă, a sta pe prag, între ușorĭ. Doctor în filologie, student în matematică, doctor care știe filologia, student care învață matematica. A fi în floare, a fi înflorit, (fig.) a fi în timpu celeĭ maĭ marĭ strălucirĭ. A fi în rugăcĭune, a fi în timpu cînd îțĭ facĭ rugăcĭunea. A fi în armată, a fi militar. În cît, pînă cînd, de, că: a strigat așa de mult, în cît a răgușit; țipa în cît îțĭ lua auzu; era așa de furios, în cît nu maĭ vedea nimica. V. întru, cît, că. invariabil în

în prep. exprimă: 1. interiorul: în cameră; fig. în minte; 2. diverse raporturi locale sau temporale, pe: stă în picioare; 3. peste: în trei zile. [Lat. IN]. invariabil în

ÎN prep. 1. (Indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune, unde se află ceva, spre care are loc o mișcare) Intră în casă. ♦ (Indică suprafața pe care are loc o acțiune sau spațiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mișcare) Se suie în pom. ♦ (Indică obiectul de care atârnă ceva) Pune-ți haina în cuier. ♦ (Indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.) Și-a tras ghetele în picioare. Nu sta cu căciula în cap. ♦ La, în dreptul. Haină roasă în coate. 2. (Indică timpul în care se petrece o acțiune) în iunie se coc cireșele. ♦ (Indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) După, peste. Pleci de mâine în două zile. 3. (Indică o cauză) Din pricina...; în urma... Pomul se clătina în vânt. Ochii-i ard în friguri. 4. (Indică scopul) Se duce în pețit. 5. (Indică instrumentul, relația) S-au înțeles în scris. 6. (Indică o comparație) În formă de..., ca... Fumul se ridică în spirală. 7. Conform cu..., potrivit cu... Fiecare în legea lui. 8. (Introduce un complement indirect) Adâncit în gânduri. Casă transformată în muzeu.Lat. in. invariabil în

2) î́nde sau în de prep. Vechĭ. Rar azĭ. Între: în de eĭ, în de sine (pl.). În: în de sine (în gîndu luĭ). În de alalt, între eĭ, unu pe altu. Spre: în de seară. – Și ande și aden (din a în de, a de în) corect scris a´nde, a den (ceĭa ce astăzĭ ar fi a din): ande voĭ, aden voĭ (între voĭ). invariabil înde

în cât prep. + pr./adj. pr. (~ suntem astăzi?, ~ timp ai scris?) invariabil încât

*în jur loc. adv. invariabil înjur

în van loc. adv. invariabil învan

latră’n-lună m. cel ce strigă în zadar (asemenea câinelui care latră la lună). invariabil latră

în dárn, V. darn. invariabil îndarn

îndátă adv. (în și dată). Pe dată, imediat. Îndată ce și (maĭ puțin bine) de îndată ce, imediat ce, cum: îndată ce l-a văzut (saŭ cum l-a văzut), l-a și prins. – Se poate scrie și în dată, ca pe dată. Fam. și pop. în data mare, foarte răpede [!]: a venit în data mare. invariabil îndată

în fáța loc. prep. (~ lui) invariabil înfața

în fáță loc. adv. invariabil înfață

*în fáță- loc. prep. (ĭ) invariabil înfață

în fíne loc. adv. invariabil înfine

*în júru- loc. prep. (ĭ) invariabil înjuru

*în lócu- loc. prep. (ĭ) invariabil înlocu

în úrma loc. prep. (~ lui, ~-i) invariabil înurma

*în úrmă- loc. prep. (ĭ) invariabil înurmă

în afára loc. prep. invariabil înafara

în afáră loc. adv. invariabil înafară

*în caz de loc. prep. invariabil încazde

*în ciúda loc. prep. invariabil înciuda

*în jur de loc. adv. invariabil înjurde

*în júrul loc. prep. (~ lui) invariabil înjurul

în loc de loc. prep. invariabil înlocde

în loc să loc. conjcț. invariabil înlocsă

*în lócul prep. + subst. (~ acela) invariabil înlocul

în zadár loc. adv. invariabil înzadar

împușcă’n-lună m. tânăr desmetic și fără experiență. invariabil împușcă

în adevắr v. într-adevắr invariabil înadevăr

în cóntra (înv.) prep. invariabil încontra

în curấnd loc. adv. invariabil încurând

*în dréptu- loc. prep. (ĭ) invariabil îndreptu

în pofída loc. prep. invariabil înpofida

în schimb loc. adv. invariabil înschimb

în timp ce loc. conjcț. invariabil întimpce

fáță-n fáță loc. adv. invariabil fațănfață

în afáră de loc. prep. invariabil înafarăde

*în dréptul loc. prep. (~ lui) invariabil îndreptul

în preájma loc. prep. (~ lui) invariabil înpreajma

în preájmă loc. adv. invariabil înpreajmă

*în preájmă- loc. prep. (ĭ) invariabil înpreajmă

*în schímbu- loc. prep. (ĭ) invariabil înschimbu

în sfârșít loc. adv. invariabil însfârșit

în vréme ce loc. conjcț. invariabil învremece

*în contínuu (-nu-u) prep. + adj. (~ progres) invariabil încontinuu

în schímbul loc. prep. (~ lui) invariabil înschimbul

în definitív loc. adv. invariabil îndefinitiv

in- Pref. lat. care servește pentru a da anumitor cuvinte o valoare contrarie sau negativă, indicînd lipsa ori absența. Lat. in-. Apare numai în cuvinte neol., introduse în principal prin filieră fr., ca inaccesibil față de accesibil, inconsistență față de consistență, intolerant față de tolerant. substantiv neutru in

in s. n. – Plantă erbacee textilă (Linum usitatissimum). – Mr., megl., istr. l’in. Lat. lῑnum (Pușcariu 798; Candrea-Dens., 830; REW 5073; DAR), cf. alb. lji (Philippide, II, 646), it., sp. lino, prov., fr. lin, cat. lli, port. linho.Der. inar, s. m. (persoană care cultivă sau vinde in), cu suf. de agent -ar (după Candrea-Dens., 831 și DAR, direct din lat. linarius); inărie, s. f. (teren cultivat cu in); inărică, s. f. (nume de plante, Linaria vulgaris, Najas minor); inăriță, s. f. (plantă asemănătoare cu inul; nume de păsări cîntătoare, Serinus hortulanus, Fringilla linaria); inișor, s. m. (plantă, inăriță); iniță, s. f. (tesovină din semințe de in; plantă, Cuscuta europaea); ineață, s. f. (in sălbatic, Linum perenne); inuță, s. f. (plantă, Anagallis arvensis); iniște, s. f. (teren cultivat cu in). substantiv neutru in

in s. invar. (tox.) instrumentarul necesar inhalării cocainei, compus dintr-un pai de plastic și de o oglinjoară. substantiv neutru in

1) in m. ca plantă și n. ca substanță (lat. linum, it. sp. lino, pv. fr. lin, cat. lhi, pg. linho. V. ie 1). O plantă textilă și oleaginoasă maĭ prețioasă de cît [!] cînepa (linum usitatissimum): pînză de in. – Din semințele luĭ se scoate un uleĭ sicativ întrebuințat în pictură; în medicină se întrebuințează semințele luĭ ca laxativ ușor, în infuziune ca diuretic, în decocțiune la spălăturĭ și băĭ potolitoare. Din făina de semințe de in se fac cataplazme [!] emoliente. Pînza numită olandă se face tot din in. substantiv neutru in

in1 (plantă) s. m. substantiv neutru in

in2 (lan, fir, pânză) s. n., pl. ínuri substantiv neutru in

2) *in-, pref. lat. care corespunde cu rom. ne 2, ca lat. in-tactus, rom. ne-atins. Înainte de r și l, se preface în ir, il și apoĭ, după pronunțarea rom., se reduce la un simplu i, ca ireal, ilegal. substantiv neutru in

in m. 1. plantă textilă ale cării semințe servă la facerea unui uleiu secativ și din a cării scoarță se fabrică fire pentru pânzeturi și stofe (Linum usitatissimum): din semințele de in țăranul face cataplasme pentru coacerea umflăturilor, iar cu uleiul de in vindecă arsurile: din in se toarce și se țese pânza; 2. pânză de in. [Lat. LINUM]. substantiv neutru in

IN1- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im2] – Din fr., lat. in-. substantiv neutru in

IN2 (1) s. m., (2) inuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee textilă și oleaginoasă, cu tulpina subțire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste și cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum); p. restr. sămânța acestei plante. ◊ In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. S. n. Fir obținut prin prelucrarea inului2 (1); p. ext. pânză făcută din aceste fire. lat. linum. substantiv neutru in

IN s. n. 1. Plantă textilă și oleaginoasă cu tulpina fibroasă, ramificată, cu frunze înguste și mici, cu flori albastre sau albe (Linum usitatissimum). Inul se seamănă mai ales... pentru sămînța lui, din care se scoate uleiul. PAMFILE, A. R. 165. Tortul... se face... din in sau cînepă. DRĂGHICI, R. 77. Părul ei: mătasă moale, Ca și inul cînd înfloare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 35. ♦ Sămînța acestei plante. Ulei de in. 2. Fir obținut prin prelucrarea plantei descrise mai sus; p. ext. pînză făcută din aceste fire. O masă simplă, acoperită cu o pînză albă de in bătînd ușor în galben. STANCU, U.R.S.S. 40. Nu sîntem bune decît a toarce la in. NEGRUZZI, S. III 95. Nevastă cu brîu de in. HODOȘ, P. P. 62. substantiv neutru in

IN VÍVO loc.adv. (Despre felul experimentării unui proces biologic) În organismul viu. [< lat. in vivo]. substantiv neutru invivo

IN VÍTRO loc.adv. (Despre felul experimentării unui proces biologic) În afara organismului. [< lat. in vitro]. substantiv neutru invitro

in-folio n. 1. formatul uneicărți a cării foaie de tipar e îndoită în două și face patru pagini; 2. carte cu acest format. substantiv neutru infolio

in-gálben (plantă) s. m. substantiv neutru ingalben

in gálben (in îngălbenit) s. m. + adj. substantiv neutru ingalben

*in quárto, cuv. latine care se pronunță in cŭarto și înseamnă „în patru” și se întrebuințează cînd e vorba de coală tipărită și îndoită așa în cît [!] să formeze 4 foĭ saŭ 8 paginĭ. substantiv neutru inquarto

*in octávo, cuv. latine care înseamnă „în opt” și care se întrebuințează cînd e vorba de o coală tipărită și îndoită așa în cît [!] să formeze 8 foĭ saŭ 16 paginĭ. substantiv neutru inoctavo

in-octávo1 (lat.) adj. invar.; abr. in 8ô substantiv neutru inoctavo

in-octavo a. carte ale carii coli sunt îndoite în opt și formează 16 pagini. substantiv neutru inoctavo

in-quarto n. carte ale cării coli sunt îndoite în 4 file și formează 8 pagini. substantiv neutru inquarto

DRIVE-IN, drive-in, adj. invar., s. n. (Cinematograf, bar etc.) în aer liber unde se poate intra cu mașina. [Pr.: dráĭvin] – Cuv. engl. substantiv neutru drive-in

IN-FÓLIO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hîrtie este îndoită în două, formînd patru pagini; (despre cărți) care are acest format. Găsim vreo 80 manuscripte slavone... scrise cu litere capitale și minuscule, de formatele in-folio. ODOBESCU, S. I 343. substantiv neutru in-folio

IN EXTÉNSO loc.adv. Pe larg; în întregime. [< lat. in extenso]. substantiv neutru inextenso

*in córpore loc. adv. latină care înseamnă „în corp, toțĭ la un loc”: a pleca in corpore. substantiv neutru incorpore

in córpore (lat.) loc. adv. substantiv neutru incorpore

in exténso (lat.) loc. adv. substantiv neutru inextenso

in-corpore adv. cu toții la un loc. substantiv neutru incorpore

in-extenso adv. pe larg, în întregime: Monitorul oficial reproduce in-extenso desbaterile Corpurilor legiuitoare. substantiv neutru inextenso

*in-octávo2 (lat.) s. n., art. in-octávoul; pl. in-octávouri; abr. in 8° substantiv neutru in-octavo

IN-CVÁRTO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hîrtie e îndoită în patru, formînd 8 pagini; (despre cărți) care are acest format. Un volum in-cvarto. Scris și: in quarto. substantiv neutru in-cvarto

IN-OCTÁVO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hîrtie tipografică e îndoită în opt, formînd 16 pagini; (despre cărți) care are acest format. Un volum in-octavo. ◊ (Substantivat, rar) Un in-octavo. substantiv neutru in-octavo

IN EXTRÉMIS loc.adv. În ultimă instanță. ♦ Pe patul de moarte, când omul trage să moară. [< lat. in extremis]. substantiv neutru inextremis

IN MEMORIAM loc.adv. În memoria, în amintirea (unei personalități, a unui eveniment important). [< lat. in memoriam]. substantiv neutru inmemoriam

in extrémis (lat.) loc. adv. substantiv neutru inextremis

in-extremis adv. când omul trage să moară: testament făcut in extremis. substantiv neutru inextremis

RESTITUTIO IN INTEGRUM loc. s. f. 1. (Jur.) Formulă juridică prin care o persoană e repusă în totalitatea drepturilor. 2. Reparare totală a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. [Pr.: -ti-o-] – Loc. lat. substantiv neutru restitutioinintegrum

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului în

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z