îmuia definitie

2) moĭ, a muĭá v. tr. (lat. *molliare îld. mollire, a muĭa, d. mollis, moale; pv. pg. molhar, fr. mouiller, cat. mullar, sp. mojar. – Moĭ, moaĭe, muĭem, muĭațĭ, moaĭe; să moĭ, să moaĭe; muĭam; muĭasem; muind). Fac moale: căldura moaĭe ceara. Pun în apă orĭ în alt lichid: a muĭa rufele, o pisică în apă, fasolea (ca să fie maĭ moale cînd o voĭ pune la fert, adică o pun amoĭ). Înting: a muĭa pînea´n [!] vin, în sos. Fig. Iron. Bat, lovesc: ĭ-a muĭat spinarea, oasele. Moleșesc, fac să peardă [!] energia orĭ pretențiunile: nenorocirile l-aŭ muĭat. Înduplec: vorba asta l-a muĭat. V. refl. Mă fac moale: ceara se moaĭe la foc. Mă scald: copiiĭ se moaĭe´n toate lacurile. Fig. Mă moleșesc, perd [!] din putere: oameniĭ se muĭase [!] de căldură, geru s´a muĭat. Îmĭ reduc pretențiunile, o las maĭ moale: acuma s´a maĭ muĭat: se mulțămește [!] cu maĭ puține parale. – Și înmoĭ, maĭ ales în vest. Și îmoĭ. temporarmoĭ

îmóĭ, V. moĭ 2. temporarîmoĭ