reduceri si promotii 2018
Definitie împuternicit - ce inseamna împuternicit - Dex Online

împuternicit definitie

împuternicít, -ă adj. și s. Care are depline puterĭ, plenipotențiar. adjectiv împuternicit

împuternicit m. plenipotențiar, mandatar. adjectiv împuternicit

ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici. adjectiv împuternicit

împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 împuterniceáscă verb tranzitiv împuternici

împuternicì v. 1. a prinde puteri, a întări; 2. a da puteri depline. verb tranzitiv împuternicì

ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. verb tranzitiv împuternici

împuternicésc v. tr. Autorizez, daŭ puterĭ depline. V. refl. Rar. Mă întăresc, prind putere. verb tranzitiv împuternicesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împuternicit

împuternicit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împuternicit împuternicitul împuternici împuternicita
plural împuterniciți împuterniciții împuternicite împuternicitele
genitiv-dativ singular împuternicit împuternicitului împuternicite împuternicitei
plural împuterniciți împuterniciților împuternicite împuternicitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z