reduceri si promotii 2018
Definitie împuternicire - ce inseamna împuternicire - Dex Online

împuternicire definitie

împuternicíre f. Acțiunea de a saŭ de a se împuternici. substantiv feminin împuternicire

împuternicíre s. f., g.-d. art. împuternicírii; pl. împuternicíri substantiv feminin împuternicire

împuternicire f. acțiunea de a împuternici: 1. restabilire; 2. plenipotență, mandat. substantiv feminin împuternicire

ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, s. f. 1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – V. împuternici. substantiv feminin împuternicire

împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 împuterniceáscă verb tranzitiv împuternici

împuternicì v. 1. a prinde puteri, a întări; 2. a da puteri depline. verb tranzitiv împuternicì

ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. verb tranzitiv împuternici

împuternicésc v. tr. Autorizez, daŭ puterĭ depline. V. refl. Rar. Mă întăresc, prind putere. verb tranzitiv împuternicesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împuternicire

împuternicire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împuternicire împuternicirea
plural împuterniciri împuternicirile
genitiv-dativ singular împuterniciri împuternicirii
plural împuterniciri împuternicirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z