împuternici definitie

împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 împuterniceáscă verb tranzitivîmputernici

împuternicì v. 1. a prinde puteri, a întări; 2. a da puteri depline. verb tranzitivîmputernicì

ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. verb tranzitivîmputernici

împuternicésc v. tr. Autorizez, daŭ puterĭ depline. V. refl. Rar. Mă întăresc, prind putere. verb tranzitivîmputernicesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîmputernici

împuternici   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)împuternici împuternicire împuternicit împuternicind singular plural
împuternicind împuterniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împuternicesc (să)împuternicesc împuterniceam împuternicii împuternicisem
a II-a (tu) împuternicești (să)împuternicești împuterniceai împuterniciși împuterniciseși
a III-a (el, ea) împuternicește (să)împuterniceai împuternicea împuternici împuternicise
plural I (noi) împuternicim (să)împuternicim împuterniceam împuternicirăm împuterniciserăm
a II-a (voi) împuterniciți (să)împuterniciți împuterniceați împuternicirăți împuterniciserăți
a III-a (ei, ele) împuternicesc (să)împuternicească împuterniceau împuternici împuterniciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z