împuterésc și -éz v. tr. Vechĭ. Rar azĭ. Daŭ putere, întăresc (trupește). – Și puteresc. verb tranzitivîmputeresc
| împuterit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | împuterit | împuteritul | împuterită | împuterita |
| plural | împuteriți | împuteriții | împuterite | împuteritele | |
| genitiv-dativ | singular | împuterit | împuteritului | împuterite | împuteritei |
| plural | împuteriți | împuteriților | împuterite | împuteritelor | |