împuterésc și -éz v. tr. Vechĭ. Rar azĭ. Daŭ putere, întăresc (trupește). – Și puteresc. verb tranzitivîmputeresc
| împuterire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | împuterire | împuterirea |
| plural | împuteriri | împuteririle | |
| genitiv-dativ | singular | împuteriri | împuteririi |
| plural | împuteriri | împuteririlor | |