împutăciune definitie

credit rapid online ifn

împutăcĭúne f. (d. împut 1 saŭ lat. imputátio, -ónis). Vechĭ. Mustrare, reproș. Ceartă, neînțelegere (Ĭorga, Ist. Arm Rom. 1, 370). substantiv femininîmputăcĭune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmputăciune

împutăciune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împutăciune împutăciunea
plural împutăciuni împutăciunile
genitiv-dativ singular împutăciuni împutăciunii
plural împutăciuni împutăciunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z