ÎMPURPURÁRE, împurpurări, s. f. Acțiunea de a se împurpura și rezultatul ei. – V. împurpura. substantiv femininîmpurpurare
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură. verbîmpurpura
împurpurare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | împurpurare | împurpurarea |
plural | împurpurări | împurpurările | |
genitiv-dativ | singular | împurpurări | împurpurării |
plural | împurpurări | împurpurărilor |