împurpurá (a ~) vb., ind. prez. 3 împurpureáză verbîmpurpura
ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură. verbîmpurpura
împurpura | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)împurpura | împurpurare | împurpurat | împurpurând | singular | plural | ||
împurpurând | împurpurați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | împurpur | (să)împurpurez | împurpuram | împurpurai | împurpurasem | |
a II-a (tu) | împurpurezi | (să)împurpuri | împurpurai | împurpurași | împurpuraseși | ||
a III-a (el, ea) | împurpură | (să)împurpurai | împurpura | împurpură | împurpurase | ||
plural | I (noi) | împurpurăm | (să)împurpurăm | împurpuram | împurpurarăm | împurpuraserăm | |
a II-a (voi) | împurpurați | (să)împurpurați | împurpurați | împurpurarăți | împurpuraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | împurpură | (să)împurpureze | împurpurau | împurpurară | împurpuraseră |