împungácĭ, -ce adj., pl. tot așa. Care are obiceĭ să împungă: boŭ împungacĭ. adjectivîmpungacĭ
ÎMPUNGÁCI, -CE, împungaci, -ce, adj. (Reg., despre vite cornute) Împungător (2). – Împunge + suf. -aci. adjectivîmpungaci
împungaciu a. care împunge (vorbind de vite). adjectivîmpungaciu
împungaci | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | împungaci | împungaciul | împungace | împungacea |
plural | împungaci | împungacii | împungace | împungacele | |
genitiv-dativ | singular | împungaci | împungaciului | împungace | împungacei |
plural | împungaci | împungacilor | împungace | împungacelor |