ÎMPUNGĂLÍT adj. v. împungăli. [DLRM] adjectivîmpungălit
ÎMPUNGĂLÍ, împungălesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A coase încet, fără dibăcie. – Din împung (prez. ind. al lui împunge). verb tranzitivîmpungăli
împungălésc v. tr. (d. împung). Împung mult și des cu acu, cos: femeĭa împungălea pînza. verb tranzitivîmpungălesc
| împungălit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | împungălit | împungălitul | împungălită | împungălita |
| plural | împungăliți | împungăliții | împungălite | împungălitele | |
| genitiv-dativ | singular | împungălit | împungălitului | împungălite | împungălitei |
| plural | împungăliți | împungăliților | împungălite | împungălitelor | |