ÎMPUNGĂLÍ, împungălesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A coase încet, fără dibăcie. – Din împung (prez. ind. al lui împunge). verb tranzitivîmpungăli
împungălésc v. tr. (d. împung). Împung mult și des cu acu, cos: femeĭa împungălea pînza. verb tranzitivîmpungălesc
împungăli | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)împungăli | împungălire | împungălit | împungălind | singular | plural | ||
împungălind | împungăliți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | împungălesc | (să)împungălesc | împungăleam | împungălii | împungălisem | |
a II-a (tu) | împungălești | (să)împungălești | împungăleai | împungăliși | împungăliseși | ||
a III-a (el, ea) | împungălește | (să)împungăleai | împungălea | împungăli | împungălise | ||
plural | I (noi) | împungălim | (să)împungălim | împungăleam | împungălirăm | împungăliserăm | |
a II-a (voi) | împungăliți | (să)împungăliți | împungăleați | împungălirăți | împungăliserăți | ||
a III-a (ei, ele) | împungălesc | (să)împungălească | împungăleau | împungăliră | împungăliseră |