reduceri si promotii 2018
Definitie împuțit - ce inseamna împuțit - Dex Online

împuțit definitie

împuțit, -ă împuțiți, -te adj. (peior.d. oameni) 1. murdar, neîngrijit 2. leneș, trândav 3. odios, dezgustător, respingător adjectiv împuțit

ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneș, trândav. – V. împuți. adjectiv împuțit

2) împút și împuțésc, a v. tr. (lat. putesco, -éscere. V. put). Umplu de putoare. V. refl. Mă umplu de putoare, mă stric, mă descompun: cadavrele se împut la căldură. – Și împuț (vest). verb tranzitiv împut

împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 împútă verb tranzitiv împuți

împuțì v. 1. a umplea cu putoare; 2. a se strica, a căpăta miros rău. [Lat PUTESCERE]. verb tranzitiv împuțì

ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. verb tranzitiv împuți

împuțésc, V. împut. verb tranzitiv împuțesc

peștele de la cap se împute prov. (pop.) într-o comunitate / societate corupția începe de la nivel înalt. verb tranzitiv peșteledelacapseîmpute

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împuțit

împuțit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împuțit împuțitul împuți împuțita
plural împuțiți împuțiții împuțite împuțitele
genitiv-dativ singular împuțit împuțitului împuțite împuțitei
plural împuțiți împuțiților împuțite împuțitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z