împuținare definitie

credit rapid online ifn

împuțináre s. f., g.-d. art. împuținắrii; pl. împuținắri substantiv femininîmpuținare

ÎMPUȚINÁRE, împuținări, s. f. Faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere. – V. împuțina. substantiv femininîmpuținare

credit rapid online ifn

împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză verbîmpuțina

împuținà v. a (se) face mai puțin, a (se) micșora. verbîmpuținà

ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin. verbîmpuțina

împuținéz v. tr. Fac puțin, micșorez. V. refl. Scad: baniĭ se împuținează. – Vechĭ puținéz. verbîmpuținez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpuținare

împuținare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împuținare împuținarea
plural împuținări împuținările
genitiv-dativ singular împuținări împuținării
plural împuținări împuținărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z