reduceri si promotii 2018
Definitie împușcare - ce inseamna împușcare - Dex Online

împușcare definitie

împușcáre s. f., g.-d. art. împușcắrii; pl. împușcắri substantiv feminin împușcare

ÎMPUȘCÁRE, împușcări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împușca și rezultatul ei. 2. Operație de rupere în bucăți a unei roci prin explodarea încărcăturilor de mină. – V. împușca. substantiv feminin împușcare

împúșc, a v. tr. (d. pușcă. Se conj. ca mușc). Ucid orĭ rănesc descărcînd pușca saŭ altă armă de foc: a împușca un lup. V. intr. Trag cu pușca: nu maĭ tot împușcațĭ, măĭ băĭețĭ! V. refl. Copilu s´a împușcat în picĭor. Iron. A împușca francu, a umbla morțiș să cîștigĭ măcar un franc. A fugi, a te duce (ca) împușcat, a fugi, a te duce grabnic (ca glonțu ĭeșit din pușcă). – Și pușc (nord): pe Onuță l-aŭ pușcat; aŭ să mă puște; eĭ m´alungă și mă pușcă (Sadov. VR. 1928, 1, 52). verb tranzitiv împușc

împușc´n-lună saŭ împușcă-în-lună m., pl. tot așa. Om desperat [!] și fără nimica sfînt. verb tranzitiv împușc

ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. I. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: Împușcă-n-lună s. m. invar. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. verb tranzitiv împușca

împușca, împușc v. r. a bea, a consuma băuturi alcoolice. verb tranzitiv împușca

împușcà v. 1. a trage cu pușca; 2. a (se) ucide cu o lovitură de pușcă. verb tranzitiv împușcà

împușcă’n-lună m. tânăr desmetic și fără experiență. verb tranzitiv împușcă

împușcá (a ~) (a trage cu pușca) vb., ind. prez. 2 sg. împúști, 3 împúșcă; conj. prez. 3 împúște verb tranzitiv împușca

ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de ioc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. verb tranzitiv împușca

A ÎMPUȘCA a da cu cositor / cu plumb, a găuri, a plumbui, a trage în plumbi. verb tranzitiv aîmpușca

împușcă-fránc m., pl. tot așa. Iron. Om așa de sărac în cît [!] aleargă și după un franc. verb tranzitiv împușcăfranc

!împúșcă-n-lúnă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui împúșcă-n-lúnă; pl. împúșcă-n-lúnă verb tranzitiv împușcă-n-lună

a împușca francul expr. 1. a-și cîștiga existența cu greu. 2. a fi mereu în criză de bani. verb tranzitiv aîmpușcafrancul

a împușca doi iepuri dintr-un foc expr. a atinge două obiective, a realiza două lucruri dintr-o singură acțiune. verb tranzitiv aîmpușcadoiiepuridintrunfoc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împușcare

împușcare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împușcare împușcarea
plural împușcări împușcările
genitiv-dativ singular împușcări împușcării
plural împușcări împușcărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z