împrumutáre s. f., g.-d. art. împrumutắrii substantiv feminin împrumutare
ÎMPRUMUTÁRE s. f. Acțiunea de a împrumuta și rezultatul ei. – V. împrumuta. substantiv feminin împrumutare
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă verb tranzitiv împrumuta
împrumutà v. 1. a da cu condițiunea de a înapoia: a împrumuta bani; 2. a cere cu împrumut; 3. a lua dela, a trage din: florile împrumută dela soare colorile lor. [Lat. IMPROMUTARE]. verb tranzitiv împrumutà
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. verb tranzitiv împrumuta
| împrumutare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | împrumutare | împrumutarea |
| plural | împrumutări | împrumutările | |
| genitiv-dativ | singular | împrumutări | împrumutării |
| plural | împrumutări | împrumutărilor | |