împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă verb tranzitiv împrumuta
împrumutà v. 1. a da cu condițiunea de a înapoia: a împrumuta bani; 2. a cere cu împrumut; 3. a lua dela, a trage din: florile împrumută dela soare colorile lor. [Lat. IMPROMUTARE]. verb tranzitiv împrumutà
ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut. verb tranzitiv împrumuta
| împrumuta | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) împrumuta | împrumutare | împrumutat | împrumutând | singular | plural | ||
| împrumutând | împrumutați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | împrumut | (să) împrumut | împrumutam | împrumutai | împrumutasem | |
| a II-a (tu) | împrumuți | (să) împrumuți | împrumutai | împrumutași | împrumutaseși | ||
| a III-a (el, ea) | împrumută | (să) împrumutai | împrumuta | împrumută | împrumutase | ||
| plural | I (noi) | împrumutăm | (să) împrumutăm | împrumutam | împrumutarăm | împrumutaserăm | |
| a II-a (voi) | împrumutați | (să) împrumutați | împrumutați | împrumutarăți | împrumutaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | împrumută | (să) împrumute | împrumutau | împrumutară | împrumutaseră | ||