împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri substantiv masculin și femininîmprumutător
ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător. substantiv masculin și femininîmprumutător
împrumutătoáre s. f., g.-d. art. împrumutătoárei; pl. împrumutătoáre substantiv masculin și femininîmprumutătoare
împrumutător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | împrumutător | împrumutătorul | împrumutătoare | împrumutătoarea |
plural | împrumutători | împrumutătorii | împrumutătoare | împrumutătoarele | |
genitiv-dativ | singular | împrumutător | împrumutătorului | împrumutătoare | împrumutătoarei |
plural | împrumutători | împrumutătorilor | împrumutătoare | împrumutătoarelor |