ÎMPROSPĂTÁT, -Ă, împrospătați, -te, adj. Înnoit; înviorat. – V. împrospăta. adjectivîmprospătat
împrospătà v. 1. a face proaspăt, a reînnoi; 2. fig. a aduce din nou aminte. verb tranzitivîmprospătà
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. verb tranzitivîmprospăta
împrospătéz v. tr. Fac proaspăt, schimb: a împrospăta apa într´un vas. Întăresc, odihnesc: a împrospăta puterile. Fig. Aduc ĭar aminte: îmĭ împrospătez în minte o lecțiune. verb tranzitivîmprospătez
*reîmprospătéz v. tr. (re- și împrospătez). Greșit îld. împrospătez. verb tranzitivreîmprospătez
împrospătat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | împrospătat | împrospătatul | împrospătată | împrospătata |
plural | împrospătați | împrospătații | împrospătate | împrospătatele | |
genitiv-dativ | singular | împrospătat | împrospătatului | împrospătate | împrospătatei |
plural | împrospătați | împrospătaților | împrospătate | împrospătatelor |