ÎMPROSPĂTÁT, -Ă, împrospătați, -te, adj. Înnoit; înviorat. – V. împrospăta. adjectiv împrospătat
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză verb tranzitiv împrospăta
împrospătà v. 1. a face proaspăt, a reînnoi; 2. fig. a aduce din nou aminte. verb tranzitiv împrospătà
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. verb tranzitiv împrospăta
împrospătéz v. tr. Fac proaspăt, schimb: a împrospăta apa într´un vas. Întăresc, odihnesc: a împrospăta puterile. Fig. Aduc ĭar aminte: îmĭ împrospătez în minte o lecțiune. verb tranzitiv împrospătez
*reîmprospătéz v. tr. (re- și împrospătez). Greșit îld. împrospătez. verb tranzitiv reîmprospătez
| împrospătat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | împrospătat | împrospătatul | împrospătată | împrospătata |
| plural | împrospătați | împrospătații | împrospătate | împrospătatele | |
| genitiv-dativ | singular | împrospătat | împrospătatului | împrospătate | împrospătatei |
| plural | împrospătați | împrospătaților | împrospătate | împrospătatelor | |