împrospătare definitie

credit rapid online ifn

împrospătáre s. f., g.-d. art. împrospătắrii substantiv femininîmprospătare

ÎMPROSPĂTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înnoire, înviorare. – V. împrospăta. substantiv femininîmprospătare

credit rapid online ifn

împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză verb tranzitivîmprospăta

împrospătà v. 1. a face proaspăt, a reînnoi; 2. fig. a aduce din nou aminte. verb tranzitivîmprospătà

ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. verb tranzitivîmprospăta

împrospătéz v. tr. Fac proaspăt, schimb: a împrospăta apa într´un vas. Întăresc, odihnesc: a împrospăta puterile. Fig. Aduc ĭar aminte: îmĭ împrospătez în minte o lecțiune. verb tranzitivîmprospătez

*reîmprospătéz v. tr. (re- și împrospătez). Greșit îld. împrospătez. verb tranzitivreîmprospătez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmprospătare

împrospătare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împrospătare împrospătarea
plural împrospătări împrospătările
genitiv-dativ singular împrospătări împrospătării
plural împrospătări împrospătărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z