împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză verb tranzitivîmprospăta
împrospătà v. 1. a face proaspăt, a reînnoi; 2. fig. a aduce din nou aminte. verb tranzitivîmprospătà
ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie din nou proaspăt, prin schimbare, prin înlocuire. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi. ♦ A (se) înviora. – În + proaspăt. verb tranzitivîmprospăta
împrospătéz v. tr. Fac proaspăt, schimb: a împrospăta apa într´un vas. Întăresc, odihnesc: a împrospăta puterile. Fig. Aduc ĭar aminte: îmĭ împrospătez în minte o lecțiune. verb tranzitivîmprospătez
*reîmprospătéz v. tr. (re- și împrospătez). Greșit îld. împrospătez. verb tranzitivreîmprospătez
împrospăta | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)împrospăta | împrospătare | împrospătat | împrospătând | singular | plural | ||
împrospătând | împrospătați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | împrospătez | (să)împrospătez | împrospătam | împrospătai | împrospătasem | |
a II-a (tu) | împrospătezi | (să)împrospătezi | împrospătai | împrospătași | împrospătaseși | ||
a III-a (el, ea) | împrospătează | (să)împrospătai | împrospăta | împrospătă | împrospătase | ||
plural | I (noi) | împrospătăm | (să)împrospătăm | împrospătam | împrospătarăm | împrospătaserăm | |
a II-a (voi) | împrospătați | (să)împrospătați | împrospătați | împrospătarăți | împrospătaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | împrospătează | (să)împrospăteze | împrospătau | împrospătară | împrospătaseră |