împroprietărire definitie

credit rapid online ifn

ÎMPROPRIETĂRÍRE s.f. Acțiunea de a împroprietări. [Pron. -pri-e-. / < împroprietări]. substantiv femininîmproprietărire

împroprietăríre (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. împroprietărírii; pl. împroprietăríri substantiv femininîmproprietărire

credit rapid online ifn

ÎMPROPRIETĂRÍRE, împroprietăriri, s. f. Acțiunea de a împroprietări și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. împroprietări. substantiv femininîmproprietărire

ÎMPROPRIETĂRÍ vb. IV. tr. A atribui cuiva drepturi de proprietate (mai ales asupra unui teren agricol). [Pron. -pri-e-, p.i. -resc. / < proprietar]. verb tranzitivîmproprietări

împroprietări, împroprietăresc v. t. v. împodobi. verb tranzitivîmproprietări

împroprietărí (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 împroprietăreáscă verb tranzitivîmproprietări

împroprietărí v. a face proprietar: țăranii au fost împroprietăriți întâi prin legea din 1864. verb tranzitivîmproprietări

ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. verb tranzitivîmproprietări

împroprietărésc v. tr. Fac proprietar: țăraniĭ aŭ fost împroprietărițĭ pin [!] legea de la 1864 ș. a. verb tranzitivîmproprietăresc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmproprietărire

împroprietărire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împroprietărire împroprietărirea
plural împroprietăriri împroprietăririle
genitiv-dativ singular împroprietăriri împroprietăririi
plural împroprietăriri împroprietăririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z