ÎMPROȚĂPÍT adj. v. împroțăpi. [DLRM] adjectivîmproțăpit
împroțăpit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | împroțăpit | împroțăpitul | împroțăpită | împroțăpita |
plural | împroțăpiți | împroțăpiții | împroțăpite | împroțăpitele | |
genitiv-dativ | singular | împroțăpit | împroțăpitului | împroțăpite | împroțăpitei |
plural | împroțăpiți | împroțăpiților | împroțăpite | împroțăpitelor |