reduceri si promotii 2018
Definitie împroșcare - ce inseamna împroșcare - Dex Online

împroșcare definitie

împroșcáre s. f., g.-d. art. împroșcắrii; pl. împroșcắri substantiv feminin împroșcare

ÎMPROȘCÁRE, împroșcări, s. f. Acțiunea de a împroșca; stropire; împroșcătură (1). – V. împroșca. substantiv feminin împroșcare

împróșc, a v. tr. (d. proașcă saŭ vsl. prŭškati, prysnonti, a împroșca, a împrăștia; bg. prusnŭ prŭskam, împroșc; sîrb. prskati, a împroșca, praskati, a exploda; rus. prýskatĭ, prýsnutĭ, a împroșca, a țîșni. Cp. cu trăsnesc, trosc). Fac proașcă, azvîrl cu apă, noroĭ, petre [!], gloanțe ș. a. (mitraliez). Fig. Lovesc ca cu o ploaĭe de loviturĭ: acest ziar împroașcă lumea cu mincĭunĭ. – La Cant. (Ist. ier. 33) opr-. verb tranzitiv împroșc

împroșcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 împroáșcă; conj. prez. 3 împroáște verb tranzitiv împroșca

împroșcà v. 1. a da cu proașca; 2. a asvârli cu pietre; cu proiectile: împroșca palatul cu două tunuri BĂLC.; 3. a stropi cu apă sau noroiu; 4. fig. a ocărî. [Bulg. PHOČKATI]. verb tranzitiv împroșcà

ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. p r ă s k a m, sb. p r s k a t i. verb tranzitiv împroșca

a împroșca (pe cineva) cu noroi expr. a calomnia (pe cineva), a defăima. verb tranzitiv aîmproșca

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împroșcare

împroșcare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împroșcare împroșcarea
plural împroșcări împroșcările
genitiv-dativ singular împroșcări împroșcării
plural împroșcări împroșcărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z