împroșcătură definitie

credit rapid online ifn

împroșcătúră f., pl. ĭ. Rezultatu împroșcăriĭ, salvă, canonadă: împroșcăturile mitralierelor. Fig. Aruncăturĭ de vorbe urîte, mincĭunĭ, ocărĭ: împroșcăturile ziarelor. substantiv femininîmproșcătură

împroșcătúră s. f., g.-d. art. împroșcătúrii; pl. împroșcătúri substantiv femininîmproșcătură

credit rapid online ifn

împroșcătură f. rezultatul împroșcării, canonadă: împroșcaturile dușmanului. substantiv femininîmproșcătură

ÎMPROȘCĂTÚRĂ, împroșcături, s. f. 1. Împroșcare. 2. (Concr.) Urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată. – Împroșca + suf. -ătură. substantiv femininîmproșcătură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmproșcătură

împroșcătură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împroșcătu împroșcătura
plural împroșcături împroșcăturile
genitiv-dativ singular împroșcături împroșcăturii
plural împroșcături împroșcăturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z