ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere. adjectivîmprinde
împrínd, -príns, a -prínde v. tr. (d. prind). Vechĭ. Rar azĭ. Țin loculuĭ ca să nu fugă. V. refl. Rămîn prins: se împrinse corabia. verb tranzitivîmprind
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere. verb tranzitivîmprinde
împrins | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | împrins | împrinsul | împrinsă | împrinsa |
plural | împrinși | împrinșii | împrinse | împrinsele | |
genitiv-dativ | singular | împrins | împrinsului | împrinse | împrinsei |
plural | împrinși | împrinșilor | împrinse | împrinselor |