ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere. substantiv femininîmprinde
împrínd, -príns, a -prínde v. tr. (d. prind). Vechĭ. Rar azĭ. Țin loculuĭ ca să nu fugă. V. refl. Rămîn prins: se împrinse corabia. verb tranzitivîmprind
ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere. verb tranzitivîmprinde
împrindere | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | împrindere | împrinderea |
plural | împrinderi | împrinderile | |
genitiv-dativ | singular | împrinderi | împrinderii |
plural | împrinderi | împrinderilor |