împrietenire definitie

credit rapid online ifn

împrieteníre (-pri-e-) s. f., g.-d. art. împrietenírii substantiv femininîmprietenire

ÎMPRIETENÍRE s. f. Faptul de a (se) împrieteni. [Pr.: -pri-e-] – V. împrieteni. substantiv femininîmprietenire

credit rapid online ifn

împrietení (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 împrieteneáscă verb tranzitivîmprieteni

împrietenì v. a (se) face prieten. verb tranzitivîmprietenì

ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-.Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten. verb tranzitivîmprieteni

împrietenésc (vest) și -inésc (est) v. tr. Fac prieten: nevoĭa îĭ împrietenise. V. refl. Mă fac prieten: cînele une-orĭ se împrietenește cu pisica. – În Trans. împret-. Vechĭ și -tnicesc. verb tranzitivîmprietenesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmprietenire

împrietenire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împrietenire împrietenirea
plural împrieteniri împrietenirile
genitiv-dativ singular împrieteniri împrietenirii
plural împrieteniri împrietenirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z