împreunare definitie

împreunáre f. Acțiunea de a împreuna. substantiv femininîmpreunare

împreunáre (-pre-u-) s. f., g.-d. art. împreunắrii; pl. împreunắri substantiv femininîmpreunare

împreunare f. acțiunea de a împreuna și efectul ei: 1. juncțiune, reunire; 2. căsătorie. substantiv femininîmpreunare

ÎMPREUNÁRE, împreunări, s. f. Acțiunea de a (se) împreuna și rezultatul ei. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna. substantiv femininîmpreunare

împreún și -éz, a -á v. tr. Pun împreună, unesc. Împărechez. V. refl. Mă unesc: ramurile arborilor se împreună. Mă împărechez (vorbind de sexurĭ). verb tranzitivîmpreun

!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză verb tranzitivîmpreuna

împreuná v. a uni un lucru cu altul, a strânge la un loc. [Compus din în-pre-un]. verb tranzitivîmpreuna

ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. – Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună. verb tranzitivîmpreuna

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpreunare

împreunare		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	împreunare	împreunarea
nominativ-acuzativ	plural	împreunări	împreunările
genitiv-dativ	singular	împreunări	împreunării
genitiv-dativ	plural	împreunări	împreunărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z