împreunătură definitie

împreunătúră f., pl. ĭ. Rar. Locu unde doŭă lucrurĭ se împreună (juncțiune). substantiv femininîmpreunătură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpreunătură

împreunătură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împreunătu împreunătura
plural împreunături împreunăturile
genitiv-dativ singular împreunături împreunăturii
plural împreunături împreunăturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z