reduceri si promotii 2018
Definitie împresurare - ce inseamna împresurare - Dex Online

împresurare definitie

împresuráre f. Acțiunea de a împresura. Asediŭ. substantiv feminin împresurare

împresuráre s. f., g.-d. art. împresurắrii; pl. împresurắri substantiv feminin împresurare

împresurare f. acțiunea de a împresura: 1. asediu; 2. încălcare: vrei să-mi mănânci stânjeni cu impresurare ? AL. 3. strâmtorare. substantiv feminin împresurare

ÎMPRESURÁRE, împresurări, s. f. Acțiunea de a împresura și rezultatul ei. – V. împresura. substantiv feminin împresurare

împresór (vest) și împrésur (est), a -urá v. tr. (lat. *pressúro, d. pressúra, apesare [!], presiune. – Împresor, -orĭ, -oară; să -oare. V. presiune, com-prim, screm). Vechĭ. Îmbulzesc, grămădesc: mulțimea îl împresura pe Hristos. Înăduș, sufoc: spiniĭ împresurară sămînța. Asupresc, constrîng. Atac, Cotropesc, uzurp. Azĭ. Înconjor, cuprind, învălesc [!]: aeru ne împresoară din toate părțile. Asediez (o cetate, un loc). verb tranzitiv împresor

împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 împresoáre verb tranzitiv împresura

împresurá (împresór, împresurát), vb.1. A apăsa, a face presiune. – 2. A copleși, a împovăra, a strînge cu ușa. – 3. A sufoca. – 4. A asedia, a încercui. – 5. A invada, a ocupa. – 6. A asupri, a umili. Probabil din lat. pressus „greutate, apăsare”, al cărui rezultat rom., *pres, nu s-a păstrat. De la pl. său, *presuri, s-a putut forma împresura, ca de la gînduri, îngîndura, sau de la fumuri, înfumura. După Cipariu, Gram., I, 140 (urmat de Pușcariu 792 și DAR), din lat. pressura „apăsare”, prin intermediul unui der. *pressurāre; după Candrea-Dens., 825, din lat. pressōrium, prin intermediul unui der. *impressoriāre; după Koerting 4789, din lat. *impressulāre.Der. împresurător, adj. (grabnic, presant); împresurătură, s. f. (înv., asuprire; împilare); despresura, vb. (a ridica asediul; a desprinde; a face să înceteze presiunea). verb tranzitiv împresura

împresurà v. 1. a înconjura cu armată dușmanii: împresurară cetatea; 2. a înconjura în genere: tot ce ne împresoară; 3. a coprinde de o dată: ce boală te împresoară? POP.; 4. a coprinde pe nedrept, a încălca în averea altuia. [Lat. *PRESSULARE, din PRESSUS, înghesuit]. verb tranzitiv împresurà

ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). verb tranzitiv împresura

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împresurare

împresurare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împresurare împresurarea
plural împresurări împresurările
genitiv-dativ singular împresurări împresurării
plural împresurări împresurărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z