împresór (vest) și împrésur (est), a -urá v. tr. (lat. *pressúro, d. pressúra, apesare [!], presiune. – Împresor, -orĭ, -oară; să -oare. V. presiune, com-prim, screm). Vechĭ. Îmbulzesc, grămădesc: mulțimea îl împresura pe Hristos. Înăduș, sufoc: spiniĭ împresurară sămînța. Asupresc, constrîng. Atac, Cotropesc, uzurp. Azĭ. Înconjor, cuprind, învălesc [!]: aeru ne împresoară din toate părțile. Asediez (o cetate, un loc). verb tranzitivîmpresor
împresurá (împresór, împresurát), vb. – 1. A apăsa, a face presiune. – 2. A copleși, a împovăra, a strînge cu ușa. – 3. A sufoca. – 4. A asedia, a încercui. – 5. A invada, a ocupa. – 6. A asupri, a umili. Probabil din lat. pressus „greutate, apăsare”, al cărui rezultat rom., *pres, nu s-a păstrat. De la pl. său, *presuri, s-a putut forma împresura, ca de la gînduri, îngîndura, sau de la fumuri, înfumura. După Cipariu, Gram., I, 140 (urmat de Pușcariu 792 și DAR), din lat. pressura „apăsare”, prin intermediul unui der. *pressurāre; după Candrea-Dens., 825, din lat. pressōrium, prin intermediul unui der. *impressoriāre; după Koerting 4789, din lat. *impressulāre. – Der. împresurător, adj. (grabnic, presant); împresurătură, s. f. (înv., asuprire; împilare); despresura, vb. (a ridica asediul; a desprinde; a face să înceteze presiunea). verb tranzitivîmpresura
împresurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 împresoáră; conj. prez. 3 să împresoáre verb tranzitivîmpresura
împresurà v. 1. a înconjura cu armată dușmanii: împresurară cetatea; 2. a înconjura în genere: tot ce ne împresoară; 3. a coprinde de o dată: ce boală te împresoară? POP.; 4. a coprinde pe nedrept, a încălca în averea altuia. [Lat. *PRESSULARE, din PRESSUS, înghesuit]. verb tranzitivîmpresurà
ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. și: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium). verb tranzitivîmpresura
| împresura | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)împresura | împresurare | împresurat | împresurând | singular | plural | ||
| împresurând | împresurați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | împresor | (să)împresur | împresuram | împresurai | împresurasem | |
| a II-a (tu) | împresuri | (să)împresori | împresurai | împresurași | împresuraseși | ||
| a III-a (el, ea) | împresoară | (să)împresurai | împresura | împresură | împresurase | ||
| plural | I (noi) | împresurăm | (să)împresurăm | împresuram | împresurarăm | împresuraserăm | |
| a II-a (voi) | împresurați | (să)împresurați | împresurați | împresurarăți | împresuraserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | împresoară | (să)împresure | împresurau | împresurară | împresuraseră | ||