împresurătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Uzurpare. substantiv femininîmpresurătură
împresurătură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | împresurătură | împresurătura |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | împresurături | împresurăturii |
plural | — | — |