împrejurime definitie

credit rapid online ifn

împrejuríme f. Locurile din prejur [!]: împrejurimile unuĭ oraș. substantiv femininîmprejurime

împrejuríme s. f., g.-d. art. împrejurímii; pl. împrejurími substantiv femininîmprejurime

credit rapid online ifn

împrejurime f. 1. locul de împrejur; 2. cei din jurul cuiva. substantiv femininîmprejurime

ÎMPREJURÍME, împrejurimi, s. f. Locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire (3). – Împrejur + suf. -ime. substantiv femininîmprejurime

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmprejurime

împrejurime   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împrejurime împrejurimea
plural împrejurimi împrejurimile
genitiv-dativ singular împrejurimi împrejurimii
plural împrejurimi împrejurimilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z