ÎMPREJURÁȘ, împrejurași, s. m. (Înv.) Persoană care se află (la un moment dat) în preajma, în anturajul cuiva; vecin, megieș. – Din împrejur + suf. -aș. substantiv masculin împrejuraș
împrejuráș, -ă adj. Vechĭ. Care e pin [!] prejur (asistent, spectator), vecin. – Și prejuraș. substantiv masculin împrejuraș
| împrejuraș | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | împrejuraș | împrejurașul |
| plural | împrejurași | împrejurașii | |
| genitiv-dativ | singular | împrejuraș | împrejurașului |
| plural | împrejurași | împrejurașilor | |