reduceri si promotii 2018
Definitie împrejmuire - ce inseamna împrejmuire - Dex Online

împrejmuire definitie

împrejmuíre f. Acțiunea de a împrejmui. Îngrăditură, gard. substantiv feminin împrejmuire

împrejmuíre s. f., g.-d. art. împrejmuírii; pl. împrejmuíri substantiv feminin împrejmuire

ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) îngrăditură; gard. 3. (Înv.) împrejurime. – V. împrejmui. substantiv feminin împrejmuire

împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 împrejmuiáscă verb tranzitiv împrejmui

ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui. verb tranzitiv împrejmui

împrejmuĭésc v. tr. (d. preajmă). Îngrădesc. – În Trans. și prejmuĭesc. verb tranzitiv împrejmuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împrejmuire

împrejmuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împrejmuire împrejmuirea
plural împrejmuiri împrejmuirile
genitiv-dativ singular împrejmuiri împrejmuirii
plural împrejmuiri împrejmuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z